Centrul istoric din Băile Herculane și Statuia lui Hercule

Băile Herculane e cea mai veche stațiune balneară din România, atestată din anul 153. Romanii au construit aici băi închinate lui Hercule, iar în secolul al XIX-lea, în vremea Imperiului Austro-Ungar, stațiunea a devenit una dintre cele mai elegante din Europa. Clădirile din acea perioadă sunt și azi în centrul vechi, unele restaurate, altele în ruină, dar toate spun povestea unui loc unde veneau împărați și regi.

Piața Hercules și statuia

Simbolul stațiunii e Statuia lui Hercule, turnată în bronz în 1847, la Viena, de meșterii Glantz și Rammelmayer, și dăruită de arhiducele Carol al Austriei în cinstea grănicerilor care păzeau hotarul imperiului. Hercule e înfățișat cu pielea leului din Nemeea pe umăr și cu ghioaga, aluzie la prima dintre cele douăsprezece munci. Piața din jurul statuii a fost reabilitată și e locul de întâlnire din centru.

Ce mai vezi în centrul vechi

• Băile Neptun (Băile Imperiale Austriece), construite între 1883 și 1886, unde își făcea tratamentul împărăteasa Elisabeta. Clădirea e închisă și în pericol de prăbușire; o vezi doar din afară. Voluntarii din Herculane Project au strâns bani pentru lucrări urgente de consolidare.
• Cazinoul, ridicat între 1862 și 1864. În 1896 s-au întâlnit aici împăratul Franz Joseph, regele Carol I și regele Alexandru I al Serbiei. Azi funcționează un restaurant în clădire.
• Vila Elisabeta, din 1875, unde împărăteasa Sisi a stat șase săptămâni în 1887; a mai revenit în 1890, 1892 și 1896. Primăria vrea s-o transforme în muzeu și centru cultural.
• Băile Apollo, deschise ca muzeu, cu bilet mic.
• Podul Roșu, de fier, închis pentru pietoni din cauza ruginii; se fotografiază de pe mal.

De ce merită acum

Din 2026, stațiunea face parte dintr-un proiect-pilot național de restaurare, susținut de Administrația Prezidențială, pe patru ani. Multe clădiri au încă probleme juridice, așa că o plimbare acum îți arată Herculane așa cum e: frumoasă, fragilă și pe punctul de a renaște.

Plimbarea prin centru durează o oră–două și se poate combina ușor cu traseul spre Grota cu Aburi, care pornește chiar din stațiune.